Partea a treia

08.12.2014 00:00
 A doua zi, marțea, lipsă totală de gaz, leșin într-o lene de o nesimțire crasă, simțeam că intru în depresie neavand posibilitatea de a găti. Timeea voia ouă, evident nu i le puteam da crude ,fiind mult prea mică să înțeleagă de ce mami nu-i dă ouă a inceput eternul concert. Ionuț a ajuns la 16 acasaƒ și apele s-au mai liniștit. Am schimbat atat fotografia de copertină cât și cea de profil a paginii proiectului, cÄaci de, așa e cand te bagi unde nu-ți fierbe oala,și am așteptat cuminte ora 19.  
 E drept că domnii de la compania de gaz au fost de bun simț astfel încât la 19.05 toate cele patru ochiuri plus cuptorul aragazului funcționau la capacitate maximă de parcă eu munceam în bucaƒtaƒria unui restaurant ce avea ful huse în acea seară. Îi faƒceam, într-un final, ouă fiicei neraƒbdaƒtoare, pizza în cuptor, într-o oală fierbea apa, e un alt ochi tigaia...nu mai puteai descifra ce e în bucaƒtaƒria mea,dar eram fericită. 
 Pilaful cu creveti a decurs relativ ușor în miercurea imediat urmÄatore, mai ales tinand cont de faptul că nu prea eram prietenă cu aceste figurine incovoiate și nu pentru că imi provoacaƒ scarba sau ceva în gen,ci pentru sunt mult prea usturaƒtoare la buzunar. 
( foto original)
Neavand ceva ce caƒci în primele 30 , 3 sunt cu cleveti, am luat cât să incapaƒ într-o mână din hipermarket, evident nu jambo, caƒci eu nu sunt una dintre cele care și-i permit, ci niște minusului decorticați și curățați ,care, dupÄa decongelare, își micesc simțitor volumul dupaƒ cum era să aflu azi. Ei bine ce nu mi-am dat eu seama pe moment este că din ce aveam acolo trebuia să mai incropesc două rețete ulterior, drept urmare am pus cu daƒrnicie creveti în orezul ce fiersese bine și m-am trezit că în pungă au mai ramas doi, și aia amețiți, mici și slabaƒnogi de parcă erau din Somalia. M-am bucurat că mÄacar pilaful fusese un succes și gustul o minune și am lÄasat timpul să decidÄa ce se va inmpla ce celelalte rețete, de parcă creveții mei se inmultesc în congelator. Aiurea 
( ce mi-a iesit mie)
 În dimineața zilei de joi zambetul imi cam pierise de pe față. Cand m-am trezit singură, cu niște dureri ce amenințau să repete un episod nu de mult trecut ( în august am trăit, dupaƒ cum toată țara a vÄazut, ce să zic și eu toată țara, cine a urmaƒrit primul episod al showului culinar la care am fost aleasă să particip, niște cumplite ,dar cumplite dureri de spate,diagnosticul celor de la UPU fiind displazie de coloană și sindrom radicular L 3, mai exact și în cuvinte mai puțin pompoase vertebre deplasate si inceput de hernie de disc. Cine mai are hernie de disc la 29 de ani? 
Atunci ,cei prezenți au spus că joc teatru, 48 de ore de dureri chinuitoare care au cedat abia dupaƒ cel mai puternic calmant din spital, urmand ca dupa cateva are de la plecarea în spital să loveascaƒ parcă mai crunt, pentru unii , indobitociti sau nu , inseamna teatru. M-aș bucura a dracu de tare să fiu atat de talentată încât să reușesc să duc de nas 3 cadre medicale abilitate și specializate pe asta. Woow , vă dați seama câte roluri principale în drame de  aș primi, sau aș fi primit de atunci? 
Din pacate purul adevar este că eram caz de targă în toată puterea cuvantului, pericolul operației batea puternic în UȘĂ și repercusiunea unei paralizii de la brau în jos era din ce în ce mai apasat luată în calcul, prin urmare am hotarat să-l las pe Dumnezeu  să hotarascaƒ și am refuzat operația facand masaj medical și mișcându-mă cât mai puțin posibil, avand și un strict tratament medicamentos,incet m-am pus pe picioare, dar, din cand în cand mi se reamintește că trebuie s-o iau mai ușor, problema existand și fiind doar ținută sub control nu rezolvată) și cu o fetiță de 15 kg dornică să stea în brațe și să plece la bunici ( bunicii mei, strÄabunicii ei) m-au podidit lacrimile. 
( originalul)
 Am faƒcut repede Portocale Bombay ,un desert foarte simplu pentru care trebuie să tăi felii cateva portocale, să le imprietenesti cu o combinație foarte reușită de zahăr pudră amestecat cu frunze de coriandru și mentă tocate cât de maƒrunt posibil și să arunci peste ele samburi zemoși și gustoși de rodie. Contrastul de culori este excelent iar gustul nemaipomenit din câte mi-a spus un soț flămând , mai tarziu în acea zi, la degustare. Dar se știe de cand lumea că foamea da gust mancƒaii. 
( al meu)
 La momentul terminÄarii desertului am fost pusă în fața a două alegeri cruciale. AImbrac copilul, i; iau în brațe, cu toate durerile aferente aceste necugetate mușcări, și plecăm în stație asteptand cuminți (sper, Doamne ajută) autobuzul spre a merge la mama Luci și la buni, sau, mai stam cateva ore până ajunge Ionuț de la muncă, într-un plans isteric și nervos. 
 Așa că am hotarat să ne îmbrăcăm și să plecăm inspre bunici. Durerile de spate își făceau simțite prezența. De fiecare dată ca și cum un pumn imi strange toată zona lombară apasand cu toată puterea în același timp. Imediat incep să simt furnicaturi de genul celor pe care le simți la o electrocutare ușoară, cred că fiecare dintre voi a pus mâna udă sau mâna uscată dar cu picioarele ude, pe mașina de spalat rufe ori vase cand ea functioneazaƒ, ați simțiți furniturile acelea ușoare dar foarte deranjante ce imediat te fac să retragi mâna speriat. Eh asta simt eu, dar culmea, în zona cervicală. Mi s-a explicat și am înțeles că fiind deplasate vertebrele la coloana lombara ating foarte bine nervii spinali ceea ce se reflectă în aceste furnicaturi în cervicală, dar nu am imaginația necesara  să-mi zugravesc tabloul în minte și chiar dacă aș putea-o face tot la fel de enervante și deranjante ar fi aceste electrocutaƒri nervoase.  
 Cu sau fără durere de spate nu aveam incotro și trebuia să plec cu fetița în brațe, caƒci din momentul în care iese pe usa apartamentului, uneori chiar inainte, decreteazaƒ hotarat "Viau bate" și aia e. Rare sunt dățile în care totuși merge pe jos. Nu pentru că are o problemă , Doamne ferește, ci pentru că e super răsfățată și alintată și face din mine exact ceea ce vrea ea.
 La fel de bine cum vrea mereu în brațe, vrea mereu să faca pișu în scutece, dar asta este o altă poveste. Ma gandesc acum, că o paranteză vă spun asta, că mare fiind, poate va avea curiozitatea să citeascaƒ aceste randuri, și tare aș vrea să zambeascÄa și ușor să roșească nu vice-versa, caƒci a fost un copil mult dorit și foarte greu avut, dar foarte reușit.